Sistemul de învăţământ
din România a înregistrat progrese semnificative în ultimele decenii,
consolidându-şi instituţiile şi îmbunătăţind rezultatele învăţării la nivelul
elevilor. Cu toate că oferă unora dintre elevi şansa de a excela, mulţi alţii
nu stăpânesc competenţele de bază şi aproape o cincime renunţă la şcoală
înainte de a absolvi învăţământul liceal. Crearea unui sistem de învăţământ în
care toţi elevii au acces la educaţie de calitate şi sunt sprijiniţi să dea tot
ce e mai bun va îmbunătăţi performanţele şi procesul de învăţare, sprijinind
astfel bunăstarea individuală şi creşterea la nivel naţional.
Raportul de faţă
analizează maniera în care sunt concepute şi puse în practică, în România,
procesele de evaluare a elevilor, a personalului didactic, a școlilor şi a
sistemului de învățământ, punând accent pe modul în care dezvoltă acestea
procesul de învăţare al elevilor. România are numeroase practici pozitive la
nivelul evaluării şi examinării. Încearcă să încurajeze practici didactice
formative mai individualizate, a înfiinţat un inspectorat şcolar independent,
ceea ce permite dezvoltarea expertizei în domeniul evaluării unităţilor de
învăţământ, şi încearcă să crească volumul şi calitatea datelor colectate. Cu
toate acestea, plasarea unui accent predominant pe rezultatele examinărilor
naţionale şi mai puţin pe autoreflecţie şi dezvoltare în cadrul evaluării
unităţilor şcolare sau a personalului didactic împiedică evoluţia acestor
aspecte pozitive şi încurajarea schimbărilor sistemice benefice de care are
nevoie România.
România implementează,
în prezent, un nou curriculum ambiţios, centrat pe învăţarea ghidată de elevi şi dezvoltarea competenţelor
cheie. Are, astfel, oportunitatea de a realiza o transformare mai profundă la
nivelul a ceea ce se apreciază şi se predă la clasă în întreaga ţară.
Consolidarea sistemului de evaluare şi examinare în sensul stabilirii unor
aşteptări ridicate pentru toţi elevii şi a unor practici formative
care să contribuie la dezvoltarea elevilor, a profesorilor şi a şcolilor va
juca un rol esenţial în realizarea acestei transformări şi crearea unui sistem
de învăţământ mai echitabil, în care toţi elevii au acces la educaţie de
calitate.
Evaluarea
elevilor: Axarea pe învăţare
În România, evaluarea
elevilor este dominată de examinări cu mize importante, care limitează procesul
de învăţare şi promovează o definiţie restrânsă a succesului. Plasarea
învăţării în centrul evaluării va permite reechilibrarea acesteia şi
recunoaşterea abilităţilor şi a intereselor tuturor elevilor, oferindu-le şansa
să dea tot ce e mai bun.
În primul rând, România
trebuie să perfecteze standardele de învăţare ale curriculumului şi să
încurajeze schimbările de la nivelul procesului de învăţare şi predare la care
aspiră noul curriculum. Standardele de învăţare ar trebui formulate mai clar şi
însoţite de exemple de lucrări de-ale şcolarilor, astfel încât profesorii să
poată aprecia nivelul de învăţare al elevilor în baza lor. Având în vedere
consecinţele negative ale actualelor examinări naţionale asupra învăţării,
motivaţiei şi evoluţiei elevilor, este importantă creşterea calităţii lor. Ca o
primă prioritate, România ar trebui să îmbunătăţească calitatea şi
imparţialitatea evaluării naţionale pentru clasa a VIII-a, ţinând cont de miza
importantă a acestuia pentru studiile viitoare ale elevilor. Pe viitor, România
ar trebui să revizuiască parcursurile şcolare şi certificarea de la nivelul
învăţământului secundar, luând în considerare inclusiv posibilitatea
suspendării evaluării naţionale pentru clasa a VIII-a.
Profesorii români au
nevoie de mai multă susţinere pentru a putea evalua corect performanţele
elevilor şi pentru a oferi feedbackul şi sprijinul de care au nevoie aceştia.
În plus, necesită un cadru care să le permită să îşi exercite propriul
raţionament. Va fi important să se actualizeze formarea teoretică şi practică a
noilor cadre didactice în domeniul evaluării elevilor şi să se asigure o
dezvoltare profesională care să vizeze prioritar îmbunătăţirea practicii de
evaluare, mai ales prin metode formative. Revizuirea evaluărilor naţionale care
să permită redactarea unor teste ghidate de profesori, cu sprijinul
autorităţilor centrale, va contribui la dezvoltarea progresivă a competenţelor
de evaluare ale cadrelor didactice.
Ca în multe alte domenii
ale sale, investiţiile insuficiente au împiedicat sistemului de învăţământ
românesc să ţină pasul cu evoluţiile internaţionale. Pentru a realiza
schimbările recomandate în raportul de faţă, vor fi necesare investiţii
susţinute şi adecvate în vederea dezvoltării unor teste moderne.
Evaluarea
personalului didactic: Asigurarea unei evaluări care susţine dezvoltarea
profesională a cadrelor didactice
În România, cadrele
didactice sunt supuse unui număr mare de evaluări pe parcursul carierei lor.
Totuşi, sistemul ar putea fi mai eficient în ceea ce priveşte identificarea
candidaţilor competenţi, recunoaşterea şi aprecierea competenţelor esenţiale în
practica pedagogică sau acordarea de sprijin profesorilor pentru a putea
progresa şi a se dezvolta.
Fundamentarea evaluării
personalului didactic pe standarde profesionale comune va permite evaluarea
profesorilor în baza competenţelor necesare unei activităţi didactice
eficiente. Apelând mai des la directori şi profesori experimentaţi în rolul de
evaluatori şi creând un cadru mai generos pentru observaţii, feedback şi
discuţii la clasă, evaluările vor putea viza efectiv practica pedagogică şi oferi
cadrelor didactice sfaturi utile pentru a evolua.
Unele consecinţe ale
evaluării subminează capacitatea acesteia de a sprijini dezvoltarea cadrelor
didactice. Evaluările influenţează salariul şi cariera unui profesor, stând la
baza acordării de prime salariale. În schimb, o structurare diferenţiată a
carierei, care să permită profesorilor să îşi asume roluri şi responsabilităţi
diferite, le va da acestora şansa de a se dezvolta pe parcursul carierei lor.
Evaluarea
școlii: Trecerea de la conformare la îmbunătăţiri
În ultimii zece ani,
România a creat un sistem modern de evaluare a unităţilor de învăţământ, ce
implică un evaluator extern independent şi o autoevaluare realizată de către
şcoală. Cu toate acestea, evaluarea se axează, în continuare, pe conformare şi
oferă prea puţin sprijin pentru realizarea de îmbunătăţiri.
România trebuie să îşi
revizuiască cadrul de evaluare a unităţilor de învăţământ în vederea eliminării
problemei actuale legate de proliferarea standardelor şi duplicarea
eforturilor. Aceasta ar trebui să ducă la stabilirea unui set unic de criterii,
care să vizeze aspectele cele mai importante pentru îmbunătăţirea activităţii
şcolilor, şi a unui singur evaluator şcolar extern principal, care să facă
recomandări clare unităţilor de învăţământ. Crearea unui nou departament pentru
îmbunătăţirea calităţii şcolare în fiecare judeţ va ajuta unităţile de
învăţământ să folosească rezultatele evaluării în scopul îmbunătăţirii.
Coordonarea procesului de autoevaluare a şcolii de către directori va spori importanţa
acestuia la nivelul unităţii şcolare, conectându-l la activităţile ce vizează
îmbunătăţirea activităţii.
Evaluarea
sistemului: Utilizarea informaţiilor în scopul îmbunătăţirii sistemului
România deţine, în
prezent, multe dintre instituţiile şi procesele de care are nevoie pentru
monitorizarea şi evaluarea sistemului. Totuşi, datele şi analizele educaţionale
de calitate nu joacă un rol central în elaborarea politicilor din domeniul
educaţiei, ceea ce conduce la suspendarea sau modificarea reformelor şi
limitează capacitatea sistemului de a face faţă provocărilor permanente de la
nivelul calităţii şi echităţii.
Asigurarea
că legea educaţiei pe care o are în vedere România în prezent este bazată pe
evidenţe, fondată pe consens social şi politic şi susţinută de monitorizarea
transparentă a progreselor în baza unor ţinte măsurabile şi delimitate în timp
ar garanta continuitatea politicii educaţionale, ce lipseşte în momentul de
faţă.
Consolidarea
instrumentelor de monitorizare a rezultatelor învăţării şi a echităţii,
printr-o evaluare standardizată şi colectarea mai multor informaţii contextuale
referitoare la elevi şi mediul lor educaţional, va permite urmărirea cu mai
mare acurateţe a progreselor înregistrate de România în raport cu provocările
naţionale şi elaborarea unor politici mai informate. Nu în ultimul rând, este
crucial ca România să investească în capacitatea sa analitică pentru a putea
folosi informaţiile adunate ca să înţeleagă unde şi cum se pot face
îmbunătăţiri în sprijinul reformei de la nivelul sistemului.
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu