În timp ce pe unii timpul doar îi îmbătrânește, pe alții îi face mai
înțelepți și mai puternici. Când vorbim despre instituții cu vechime, ne gândim
la tradiție și prestigiu. Rar ne gândim și la toate greutățile pe care acea
instituție le-a întâmpinat de-a lungul anilor și la munca depusă pentru a
rămâne relevantă și în ziua de astăzi.
Povestea Ciserom a început acum
90 de ani în orașul Sebeș, unde continuă și în ziua de astăzi. Nu doar că merge
înainte, dar este și o poveste de succes, cu exporturi în Europa și SUA, precum
și noi colecții de șosete, aliniate celor mai noi tendințe în modă și gusturi. Cum
reușește această fabrică de ciorapi din Sebeș să rămână un jucător important pe
o piață dominată de brandurile marilor corporații? Răspunsul îl au cei peste 320
angajați ai firmei. „Familia Ciserom” are o pasiune rar întâlnită pentru munca
ei, rezultată din respectul pe care vechii colegi și-l arată unii altora, dar
și dintr-un instinct al lucrului bine făcut.
„Trebuie să pui suflet în ceea ce
faci, sa îți placă, să o faci cu pasiune - mai ales că sunt o fire dinamică,
îmi place să fac și să învăț lucruri noi”, explică Stelian Bran, creator modele. Relația lui cu Ciserom este una de lungă durată. Nu e mereu ușoară, dar
satisfacția nu lipsește. „Respectul și încrederea
sunt foarte importante în această firma . Lucrez de 29 ani la Ciserom și îmi
place să fiu constant.” Stelian este la a doua generație în firmă, ambii
lui părinți ieșind aici la pensie. „Tatăl
meu îmi spunea mereu: Ca să poți face această meserie, trebuie să o ai în sânge.
Este o meserie complicată, vei ieși la pensie și tot nu o vei cunoaște îndeajuns,
deoarece mereu vor apărea lucruri noi.”
Angajații înțeleg prea bine că respectul pentru tradiție nu trebuie să stea
în calea evoluției. Fiecare perioadă a avut tendințele ei, iar fabrica de
ciorapi s-a adaptat cu brio. Astăzi, regulile dure ale capitalismului cer celor
de la Ciserom să fie mereu cu
un pas înainte.
Adrian Similie, maistru
atelier tricotat povestește despre schimbările pe care le-a întâmpinat: „Am început să lucrez la Ciserom de când
aveam 16 ani, în anul 1985. Îmi plăcea ceea ce făceam, nu mi se părea greu,
eram tânăr și totul venea de la sine. Am început să lucrez cu mașinile vechi,
apoi din anul 1996 am inceput să lucrez la cele noi, computerizate.” Oricât
de puternică ar fi tradiția, adaptabilitatea la noile tehnologii este vitală pentru
viitorul Ciserom. Un lucru,
însă, a rămas neschimbat pentru Adrian: „Simt
că este cea de-a doua casă pentru mine, o a doua familie.”
Și tot ca o familie, Ciserom
speră să împlinească și 100 de ani.
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu