Din experiența echipei de la Asociatia Betania, copiii ai căror părinți se implică activ pe parcursul terapiei au rezultate mult mai bune. În acest sens, există o serie de argumente care susțin implicarea activă a familiei: părinții își cunosc cel mai bine copilul și pot oferi informații importante despre acesta care să ghideze programul de terapie ABA, părinții pot continua să întărească, să potențeze comportamentele și abilitățile copilului în medii variate, acestea fiind componente esențiale ale generalizării.
Odată inclus în programul de terapie, părintele poate considera că terapia se desfășoară doar în sala de terapie. Mulți dintre aceștia “uită” că echipa cu care lucrează copilul este una multidisciplinară, iar ei, ca părinți, fac parte de asemenea din această echipă. Orice achiziție pe care copilul o dobândește în cadrul orelor de terapie (ex. răspunde la instrucții simple, învață să arate sau să spună culorile/cifrele) este important să fie exersată în cât mai multe medii, iar această responsabilitate revine, în primul rând, părintelui. Astfel, abilitățile trebuie să fie exersate în medii precum: parc, magazine, pe stradă, etc.
O altă categorie de abilități importante și dorite de toți părinții copiilor cu tulburări de neurodezvoltare sunt cele ce țin de autonomie personală: folosirea toaletei, spălarea și ștersul mâinilor, mâncatul folosind tacâmurile adecvate, încălțat/descălțat, îmbrăcat/dezbrăcat. Părinții trebuie să conștientizeze că aceste abilitați ar trebui să fie în primul rând însușite și exersate de copil în mediul familial și apoi extinse în alte medii. În acest sens, părintele nu trebuie să aștepte includerea copilului într-un program terapeutic pentru a fi învățat diverse abilități ale autonomiei personale: folosirea toaletei, mâncatul cu lingurița/furculița, încălțat/descălțat,
În concluzie, implicarea familiei în terapie este esențială. Părinții pot folosi timpul petrecut de copil în afara programului intensiv pentru a-i dezvolta abilitățile de joacă, sociale și de autoservire. Ieșirile în parc, la cumpărături, la poștă sau vizitele sunt ocazii de a generaliza și de a lucra la îmbunătățirea comportamentului. La fel, ora de baie, masa, îmbrăcatul sunt doar câteva exemple de activități zilnice care se pot transforma în prilejuri de învățare. În acest fel, întreaga zi a copilului devine parte din procesul terapeutic, iar părinții devin parte integrantă a echipei.
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu