Mari personalitati ale Bacaului

Vasile Alecsandri

S-a născut la Bacău, la 21 iulie 1821 şi a decedat la Mirceşti la 22 august 1890.

Vasile Alecsandri  a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

George Bacovia

George Bacovia ( n. 4/17 septembrie 1881, Bacău - m. 22 mai 1957, Bucureşti) a fost un scriitor român format la şcoala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri şi proză (Cubul negru) scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influenţe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaşte treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoaşterea sa ca cel mai important poet simbolist român.

Mircea Cancicov

Jurist şi om politic.

Născut în 1884 în oraşul Bacău.

Absolvent al Liceului „Principele Ferdinand”, şef de promoţie. Absolvent al Facultăţii de Drept, Universitatea Bucureşti în anul 1905.

Avocat – Magistrat, funcţionează la Baroul Bacău şi în calitate de Preşedinte al Baroului de Avocaţi. Susţine pledoarii model. S-a căsătorit cu scriitoarea Georgeta Jurgea din Poieni, comuna Parincea. Este consilier municipal, deputat liberal în Parlamentul României, ministru de Finanţe şi al Economiei Naţionale în perioada interbelică, fapt ce îi permite să susţină multiple acţiuni de modernizare a oraşului Bacău, între acestea fiind „Parcul Cancicov” din centrul oraşului, clădirea Administraţiei Financiare, azi Poşta Centrală şi clădirea Asigurărilor Sociale, azi Casa de Asigurări de Sănătate (Policlinica veche).


Contribuie la organizarea Cartierului CFR din Bacău, sprijină organizarea Şcolii Normale de Învăţători şi a Liceului de Fete, azi Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” Bacău.

Arestat după 1944, Mircea Cancicov a fost condamnat la 20 de ani de închisoare şi a murit în 1959 în Penitenciarul Sărat.



Costache ROSETY

Om politic, fruntaş al luptei pentru Unirea Moldovei cu Ţara Românească, proprietar al moşiei Tescani, primul boier eliberator al ţăranilor iobagi din Moldova, care a realizat împroprietărirea acestora, în septembrie 1848. S-a născut în anul 1814, ca fiu al lui Dumitru Rosety şi al Smarandei Rosety.

Activitatea publică a început-o în urbea Bacău, la Tribunalul ţinutului Bacău. La vârsta de 31 de ani, în 1845, a ocupat funcţia de preşedinte al singurei instanţe de judecată care a funcţionat în acest ţinut. Activitatea la această instituţie i-a oferit posibilitatea să cunoască viaţa deosebit de grea a ţăranilor moldoveni, lipsiţi de posibilităţi materiale şi însetaţi de dreptate.

În toamna anului 1848, C. Rosety a organizat prima şcoală sătească din această parte a Moldovei.

După organizarea Societăţii unioniştilor la 25 mai/6 iunie 1856, proprietarul Tescanilor se implică cu toată hotărârea pentru înfăptuirea actului Unirii Moldovei cu Ţara Românească din 1859. El a iniţiat şi, probabil, a şi scris „Actul de adeziune” la 8/20 iunie 1856, prin care băcăuanii s-au pronunţat, cei dintâi din toată Moldova, pentru Unire, în care stă scris: „toţi ne-am hotărât din suflet pentru Unirea Principatelor şi iarăşi pentru Unirea Principatelor”.