Luna decembrie este prin excelenţă în spaţiul românesc ortodox un anotimp al colindelor, când, peste tot, întâlnim grupuri de colindători care vestesc, fie prin concerte sau pur şi simplu, în mod direct, pe la casele creştinilor bucuria Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Colindele sunt cântece de bun-venit adresate lui Hristos, cântece de leagăn adresate Pruncului Iisus, fiind de o rară bunătate izvorâtă din împlinirea poruncii iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Îndătinate atât de frumos în viaţa poporului nostru, aceste imnuri îşi au izvorul în Sfânta Scriptură şi în izvoarele nesecate ale sufletului românesc, ale credinţei şi vieţii poporului nostru care a tălmăcit cu atâta măiestrie şi limpezime adevărurile ortodoxe. Cele religioase au fost create de preoţii şi cântăreţii bisericeşti, de dascăli şi dieci. Se prea poate ca, la început, colindele să se fi cântat în biserică, pentru a primi aprobare şi binecuvântare, ca nu cumva să se strecoare idei eretice în conţinutul lor.
Cuprinsul colindelor este unul adânc teologic, redând cu claritate adevărul de credinţă al Evangheliei, în cuvinte simple, însă nu în înţelesuri simpliste, colindele fiind de o frumuseţe literară inegalabilă şi de un deosebit har poetic. Din conţinutul lor transpar bunătatea şi simţirea curată a credincioşilor Bisericii noastre. Ascultându-le, ne minunăm de bogăţia sufletească, forţa creatoare şi tăria de cuget cu care poporul nostru, autorul colindelor, a înţeles Evanghelia şi L-a primit cu dragoste, recunoştinţă şi duioşie pe Pruncul Mântuitor. Prin colinde ni se transmite mesajul Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Adevărul dogmatic cu privire la Naşterea Domnului şi la Maica Sa este bine precizat şi cu multă claritate şi limpezime în colinde.
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu