În cadrul unei ceremonii emoţionante, alături de preşedintele Dragoş Benea, de vicepreşedinţii Maricica Coşa şi Dumitru Brăneanu, de invitaţii din raionul Orhei - Republica Moldova, domnul Frunză a rememorat parcursul unei vieţi derulate sub semnul tragicului.
La 17 ani, încă elev la Liceul Pedagogic din Orhei, activa într-o organizaţie clandestină, Majadahonda, după numele oraşului spaniol unde luptaseră legionarii români în timpul războiului civil.
În 1940, în ajunul Crăciunului a participat, împreună cu alţi colegi de organizaţie la o acţiune îndrăzneaţă - au lipit afişe anticomuniste pe geamurile Şcolii Medii din Orhei şi au arborat steagul românesc pe câteva clădiri din oraş, printre care se afla şi clădirea NKVD -ului. Represaliile au început rapid, tinerii participanţi la acţiune care aveau peste 18 ani au fost împuşcaţi, cei aflaţi sub vârsta majoratului au primit ani grei de lagăr. La cei 17 ani ai săi, Oleg Frunză a primit încă 17 ani de muncă silnică. În Siberia.
După expirarea sentinţei, primeşte o alta - domiciliul forţat pe viaţă. Cei condamnaţi la această sentinţă nu aveau dreptul de a beneficia de acte. Situaţia a durat 5 ani, până în 1955 când Hruşciov a ridicat această interdicţie şi condamnaţii la domiciliu forţat au primit acte.
Oleg Frunză s-a gândit să vină în România unde se refugiaseră părinţii săi. Nici parcursul ulterior nu a fost unul uşor. Ambasada României la Moscova a refuzat să-i elibereze documentele pentru că era din Basarabia. A fost ajutat de un jurnalist polonez care i-a explicat ce trebuie să facă.
A locuit o vreme în Bucureşti, a urmat Academia de Studii Economice, a lucrat ca şi contabil iar de 20 de ani este stabilit in Bacău.
Iata ca Bacaul recunoaste oamenii de valoare.
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu