Prima povestire, Hādji Āghā, a fost publicată în 1945, adică la patru ani după ce, la 25 august 1941, armatele britanice și cele rusești au intrat în Iran și l-au forțat pe Rezā Șāh, întemeietorul dinastiei Pahlavi, să abdice în favoarea fiului său, Mohammad Rezā Pahlavi Āriāmehr, și să plece în exil.
În puține dintre textele hedāyatiene (și acolo parțial), verva caustică, satira, ironia necruțătoare, acuitatea, precizia observației realiste sunt atât de evidente, valori de intensitate frizând paroxismul și dezvăluind un Hedāyat „rău”, aproape mizantrop.
A doua povestire, Misiunea, e scrisă la Paris, în 1930, în aceeași viziune dramatică (mai cu seamă, Caravana islamului). Acest triptic narativ-dramatic este o satiră înverșunată împotriva falșilor conducători religioși, escroci și impostori care fac din valorile islamului instrumente sigure de îmbogățire a lor.
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu