Dacă extratereştrii există, pe ei îi interesează doar reproducerea cu oamenii

Doctorul David Jacobs este profesor de istorie la Universitatea Temple, Pennsylvania, fiind singura persoană acreditată să ţină un curs de ufologie – disciplina care se ocupă cu studierea obiectelor zburătoare neidentificate şi a fiinţelor extraterestre. În diverse lucrări şi interviuri ale sale, Jacobs dezvăluie lucruri şocante despre extratereştri şi insistă asupra ciudatelor răpiri puse pe seama acestora.


Reproducerea – unicul interes al extratereştrilor

David Jacobs considera că fiinţe străine coboară pe Pământ şi răpesc oameni, întreaga lor atenţie fiind îndreptată, de fapt, spre funcţia reproductivă, şi anume producerea copiilor hibrizi – jumătate oameni, jumătate extratereştri. Recoltează sperma sau ovulele, uneori implantează ovule deja fecundate, pentru că după un timp să scoată fătul pentru o gestaţie externă. De îndată ce fătul s-a transformat în copil, femeia este din nou răpită, cerându-i-se să îşi atingă copilul său să-l strângă în braţe. Câteodată, aceste evenimente sunt însoţite de manipulări mentale – se înserează în mintea subiecţilor false amintiri ale unor contacte sexuale sau ale naşterii. Uneori, persoanele răpite susţin cu tărie că au trecut chiar prin aceste experienţe.

“Nu ştim de ce procedează extratereştrii aşa, mărturiseşte Jacobs, nici măcar nu ştim ce fac cu hibrizii; din moment ce sunt foarte diferiţi de oamenii normali, în mod sigur nu sunt aduşi pe Pământ. Aceste fiinţe – nici binevoitoare, nici răuvoitoare – au de îndeplinit o sarcină bine determinată, de natură clinică. Ceea ce se întâmplă sugerează faptul că superioritatea tehnologiei lor nu înseamnă neapărat şi superioritate morală”. Uneori o persoană răpită este tratată de cine ştie ce boală incurabilă care îi ameninţă viaţa, dar Jacobs este convins că aceasta nu este o dovadă de bunăvoinţă. Pur şi simplu au grijă ca persoana respectivă să fie sănătoasă atunci când va fi supusă unui experiment.

Cine sunt răpitorii şi de când acţionează

Există patru tipuri distincte de fiinţe extraterestre implicate, după părerea doctorului Jacobs. În 90 la sută dintre cazuri este vorba de binecunoscuţii cenuşii, descrişi ca fiind mici de statură, lipsiţi de păr, cu braţe şi picioare lungi şi subţiri, cranii mari, fără nas şi urechi, cu ochi mari, negri şi despicătura în loc de gură. Alţii se pare că arată ca reptilele, ca insectele sau chiar ca oamenii. Nimeni nu ştie dacă vin din acelaşi loc sau nu. Cu toţii fac însă acelaşi lucru: răpesc oameni. Este un fenomen al secolului XX, care a căpătat proporţii serioase chiar după cel de-al doilea război mondial. La început, impresia a fost că aceste răpiri sunt extrem de rare. Alarmante, ce-i drept, însă cu o incidenţă mică. În anii ’70 au fost raportate în jur de zece cazuri, dar în anii ’80 acestea s-au înmulţit. Acum se poate spune că au atins cote periculoase, numărul lor ridicându-se la ordinul milioanelor numai în SUA. Desigur, aceste cifre sunt puse întotdeauna sub semnul îndoielii, pentru simplul motiv că unii oameni nu-şi pot aduce aminte de ceea ce li s-a întâmplat.

Celor răpiţi li se poate schimba viaţa

Dr. Jacobs mărturiseşte că, atunci când este contactat de cei care susţin că au fost răpiţi de extratereştri, trebuie să se lămurească întâi dacă persoana respectivă a fost într-adevăr răpită şi nu este bolnavă psihic. “Încep prin a le pune o serie de 25 de întrebări, cu ajutorul cărora îmi dau repede seama dacă am de-a face cu un bolnav mintal. Vorbesc cu ei la telefon, uneori câteva ore, şi în acest timp pot trage nişte concluzii, iar dacă este vorba de un om bolnav, îi recomand un psiholog”, precizează Jacobs.

Se întâmplă şi că o persoană răpită să fi fost afectată mental, deci este posibil să facă greşeli. În majoritatea cazurilor, Jacobs are de-a face cu oameni perfect normali, a căror unică problema este că extratereştrii i-au răpit la un moment dat. Când vin prima oară la el, doctorul îi avertizează despre consecinţele aşa numitelor şedinţe de regresie, căci ceea ce urmeza să afle poate fi traumatizant – răpirea le poate schimba total viaţa, nimic nemaifiind la fel după aceea. Unii, de exemplu, se opresc, nu mai vor să continue. Alţii nu se sperie şi atunci sunt avertizaţi din nou, ca să înţeleagă ce riscă. Dacă apar probleme mari în timpul şedinţelor le este recomandat un psiholog, care îi poate ajuta să depăşească momentul critic. Majoritatea simt însă o îmbunătăţire a stării lor psihice, fiind capabili chiar să elimine acea experienţă din memorie, putându-şi continua astfel viaţa în mod normal. Există, într-adevăr, o mentalitate de victima pe care, de-a lungul anilor, cei care au fost răpiţi o dezvolta. Îşi pierd stima şi încrederea în sine, iar adesea sunt deprimaţi. După ce afla – de cele mai multe ori cu ajutorul şedinţelor de regresie – ce li s-a întâmplat, devin furioşi. Acest lucru, în mod uimitor, are un efect purificator, îmbunătăţindu-le starea psihică.

“Am descoperit un obiect complex introdus în nasul unei femei”

Când oamenii vorbesc despre dovezi materiale se referă, de obicei, la obiecte de provenienţă extraterestră. Aceste dovezi sunt extrem de greu de obţinut.

Jacobs povesteşte despre cazurile cu care s-a confruntat: “Pot spune, de pildă, că am văzut oameni cărora li s-au vindecat răni – mai mult sau mai puţin grave – ceea ce, în mod natural, este imposibil într-un timp atât de scurt. Mai mult decât atât, rănile nu au lăsat nici măcar o cicatrice. O altă dovadă ar fi implanturile, ce au fost introduse în organismul celui răpit. La scanare, am observat nişte puncte minuscule pe piele, iar cu ajutorul razelor X am descoperit, de exemplu, un obiect complex introdus în nasul unei femei”.

Problema este că doctorul nu poate forţa pe nimeni să se supună radiografiilor, mulţi temându-se de pericolul iradierii. De asemenea, aceste obiecte sunt greu de identificat pentru că, de obicei, sunt radio-opace. Se întâmplă că extratereştrii să folosesca, în investigaţiile lor, un lichid maroniu care, adesea, pică pe hainele celui răpit – aceste pete se pot studia cu ajutorul analizei spectrale. Deşi au fost găsite elemente neobişnuite, până acum nu au fost considerate probe concludente.

De ce unele persoane sunt răpite des

Nu se ştie de ce unii oameni sunt hărţuiţi şi răpiţi în mod repetat. Începe din copilărie, continuând apoi la maturitate, iar ei nu pot face nimic pentru că neplăcută experinta să înceteze. Aşa că degeaba dorm cu arme sub pernă, căci nimeni, până acum, nu a putut preveni răpirile.

“Nu ştim de ce o rasă superioară, din punct de vedere tehnologic, are nevoie de sperma şi ovulele noastre din moment ce, în mod normal, ei ar trebui să fie în stare să fabrice materialele genetice de care au atâta nevoie”, spune Jacobs. Nu s-a găsit nicio modalitate de a preveni răpirile. De exemplu, o persoană a raportat că este răpită chiar şi de două ori pe săptămână. S-a instalat o cameră video în casa acelei persoane, care însă nu a putut preveni răpirile, efectul său fiind, practic, nul: de fiecare dată când avea loc o răpire se întrerupea curentul, aşa că instalaţia video nu a putut niciodată să înregistreze ceva. Relatările celor care susţin că sunt răpiţi sunt impresionante. Prezintă, constant, o deosebită precizie a detaliilor. “Până la urmă va trebui să acceptăm ca ceva se întâmplă”, concluzionează Jacobs.

Omenirea nu se poate apăra de extratereştri

Unii ufologi cred că sunt manipulaţi informaţional, fiindu-le oferite date false, ce fac parte dintr-o campanie de dezinformare condusă de CIA. Jacobs sutine că de multe ori s-a întâmplat ca o persoană, care nu fusese supusă hipnozei şi nici nu auzise de CIA (un copil, de exemplu), să relateze cum a fost răpită. Subiecţii aparţin unor rase diferite şi sunt din zone diferite ale lumii. CIA ar fi trebuit să inventeze aceste poveşti şi să lucreze zi şi noapte pentru a le împrăştia pe o arie atât de largă. Jacobs crede că pur şi simplu acest subiect este privit cu indiferenţă de către guvernele ţărilor în care au fost răpiri – mai ales guvernul american afişează o indiferenţă suspectă. Doctorul considera că este teribil de dificil să ai de-a face cu oameni care au trecut prin aşa ceva: “La început a fost o experienţă intelectuală extraordinară, care te purta până la cele mai îndepărtate graniţe ale cunoaşterii – ba chiar dincolo de ele. Timp de 25 de ani, apariţiile stranii au fost pasiunea vieţii mele. Acum ştiu însă că întâlnirile de gradul trei maschează, de fapt, răpiri cu consecinţe negative asupra oamenilor, iar cercetarea în domeniul OZN-urilor şi-a pierdut farmecul. Concluzia este că ce se întâmplă acum este un fenomen tragic, care aduce necazuri în vieţile oamenilor şi afectează dezvoltarea copiilor. Practic, noi suntem fără apărare în faţa acestui fenomen”.

De ce au ei nevoie de noi

Relatările oamenilor despre răpiri sunt obţinute, în marea lor majoritate, prin hipnoză. Însă se ştie că această tehnică este o metodă destul de îndoielnică de recuperare a amintirilor din subconştient. Mulţi oameni reuşesc să-şi amintească fără a recurge la această metodă. Dar numeroase studii au arătat că nu reprezintă cea mai potrivită modalitate de a ajunge la adevăr. Pe de altă parte însă, alte investigaţii au arătat că, prin hipnoză, amintirile revin cu mai mare exactitate, atunci când la mijloc se afla experienţe traumatizante. De fapt, pentru acest domeniu anume, ea s-a dovedit a fi cea mai bună tehnica – se pare că acţionează ca un mecanism de eliberare a amintirilor, acestea ţâşnind pur şi simplu la suprafaţă. Deocamdată se pot face doar speculaţii cu privire la întrebarea: De ce au nevoie de noi? Se poate spune, de pildă, că o civilizaţie care nu-şi arată faţa, ar putea realiza, din material genetic pământean, noi rase umane, cu un creier mai mare, cu o inteligenţă crescută, adaptate unor sarcini speciale etc. Multe din rasele descrise de victimele presupuselor răpiri (micuţii cenuşii, uriaşii blonzi şi alţii) ar putea fi astfel de umanoizi artificiali sau chiar bioroboţi derivaţi din zestrea genetică a speciei umane. Aceste rase puteau fi produse, de exemplu, în rezervaţii sau baze, undeva în afara Pământului. S-ar putea ca omenirea să fie banca de gene corespunzătoare utilizată periodic la îmbunătăţirea unor alte rase extraterestre? Ipoteze de tipul acesta ar putea explica majoritatea istoriilor de răpiri OZN şi hibridări, aşa cum sunt ele cunoscute din rapoarte.

Sursa:lovendal.net