Specii naționale pe cale de dispariție

În acest an, sub genericul Europa 2021, PostEurop, organism al Uniunii Poștale Universale, agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite, a ales o tematică de mare actualitate, în contextul necesității de a proteja fauna europeană amenințată: Specii naționale pe cale de dispariție.

Romfilatelia introduce în circulație, joi, 22 aprilie 2021, o emisiune de mărci poștale cu acest nume, alcătuită din două timbre. Pe timbre sunt ilustrate două specii pe cale de dispariție din fauna României: nurca europeană și dropia.

Pe timbre și viniete sunt tipărite, de asemenea, elemente vizibile numai în lumină ultravioletă.

Pe primul timbru al emisiunii, cu valoarea nominală de 3,40 lei, este ilustrată nurca europeană (Mustela lutreola).

Nurca trăiește în preajma apelor, în zone mlăștinoase sau pe lângă râuri, petrecând o bună parte din timp în apă, în căutarea hranei. Este un mamifer de talie medie (30-40 cm lungime), cu un corp zvelt, alungit, cu membre prevăzute cu o membrană interdigitală, care îl ajută la înot. Este o specie prădătoare; se hrănește cu pești, amfibieni, crustacee, mamifere mici.

Cândva răspândită în toată Europa, nurca a devenit azi unul dintre cele mai rare și mai amenințate mamifere de pe continentul nostru. În unele țări vest-europene, a dispărut încă din secolul al XVIII-lea, iar astăzi mai există doar în câteva țări, printre care și România. Pe Lista Roșie a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii), nurca are statutul de specie critic periclitată – adică e doar la un pas de a fi declarată dispărută în sălbăticie.

Una dintre cauze este distrugerea habitatelor acestei specii. Numeroase specii de vertebrate au avut de suferit din cauza fragmentării și a restrângerii zonelor umede, la care s-a adăugat poluarea apelor.

În Europa Centrală și Occidentală, o problemă majoră a fost introducerea unei specii străine, nurca americană (vizonul american), care a intrat în concurență cu nurca europeană pentru resurse de hrană și a răspândit boli care au infectat și nurcile europene. O cauză directă a declinului a fost vânătoarea, blana deasă și fină a nurcii fiind foarte prețuită.

Azi, mai multe proiecte de anvergură urmăresc refacerea populațiilor europene de nurcă. Una dintre zonele unde încă există o populație importantă este Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD). România desfășoară un amplu proiect de conservare, cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională: „Asigurarea unui statut favorabil de conservare pentru salvarea de la extincție a populației de nurcă europeană – Mustela lutreola (specie de interes comunitar, critic periclitată) – din România”. Proiectul este implementat de către Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării în parteneriat cu Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării și include: refacerea zonelor naturale din RBDD afectate de construcții, reorganizarea turismului în RBDD, combaterea braconajului, dar și acțiuni de conștientizare, în toate școlile din localitățile din RBDD, privind importanța conservării biodiversității.

Pe cel de-al doilea timbru al emisiunii, cu valoarea nominală de 19,50 lei, este reprezentată dropia (Otis tarda).

Dropia este, ca greutate, cea mai mare specie de pasăre din Europa: masculii adulți pot depăși 15 kg. (Femelele sunt mult mai mici, având 4-5 kg.) O altă caracteristică a masculilor sunt așa-numitele „mustăți”, în realitate pene modificate, care cresc la baza ciocului și ating lungimea maximă (cca 20 cm) în perioada de reproducere.

Dropia este o pasăre de câmpie; trăiește în pajiști de stepă, dar și pe terenuri cultivate cu rapiță, lucernă, cereale. Se hrănește cu vegetație, cu insecte și vertebrate mici. Arealul acestei specii se întinde din vestul Europei (Spania și Portugalia) până în Asia Centrală și de Est.

Dropia era cândva larg răspândită în câmpiile României, dar extinderea civilizației umane a afectat profund această specie: întinsele pajiști pustii, unde păsările trăiau liniștite, au fost transformate în terenuri agricole arate, irigate, stropite cu pesticide, străbătute întruna de oameni și de mașini agricole; au apărut liniile de înaltă tensiune, care pot duce la moartea multor exemplare, căci dropiile, în ciuda mărimii lor, pot zbura cu mare viteză. La acestea s-au adăugat vânătoarea și braconajul, dropia fiind considerată nu numai un vânat cu carne gustoasă, ci și un trofeu. Dropia este o pasăre foarte vigilentă și nu tolerează prezența omului la mai puțin de 250 m depărtare, fiind astfel dificil de împușcat, dar oamenii au găsit soluții ingenioase pentru a se putea apropia la distanța potrivită pentru tragere. Țăranii se ascundeau, de pildă, îndărătul unor siluete de vaci, făcute din carton sau lemn. O altă metodă era vânarea din căruță: vânătorul stătea ascuns sub rogojini, putându-se astfel apropia de dropii, care nu se temeau de căruțe și cai.

În cele din urmă, vânătoarea și distrugerea habitatelor au dus, în țara noastră, la o scădere atât de drastică a efectivelor, încât în anii 1990 dropia era considerată dispărută din România.

În ultimii ani, mai fuseseră observate, în vestul țării și în Bărăgan, câteva exemplare, care aparțineau, după toate probabilitățile, populațiilor din țările învecinate. A fost o surpriză descoperirea, în anul 2020, a unui cuib cu ouă de dropie pe un teren agricol din Salonta, județul Bihor. Ornitologii din Asociația Grupul Milvus, unul dintre cele mai active ONG-uri din România în domeniul protecției păsărilor și a naturii, au emis ipoteza că dropiile și-ar fi păstrat la Salonta „un ultim centru de rezistență” și că acolo ar exista o mică populație transfrontalieră de 40-50 exemplare, care ocupă un teritoriu situat de o parte și de alta a graniței cu Ungaria.

Așadar, dropia trăiește și în România, însă rămâne  o specie vulnerabilă și doar prin măsuri de protecție stricte putem spera să vedem această pasăre magnifică populând iarăși câmpiile României.

În cadrul Convenției de la Bonn s-a realizat un memorandum în vederea conservării populației de dropie central-est-europeană. România a semnat acest acord în noiembrie 2000.

În apropiere de Salonta a fost desemnată o arie protejată Natura 2000, care poartă denumirea de Pescăria Cefa – Pădurea Rădvani. Deși insuficientă ca suprafață, ea oferă cel puțin avantajul că, aici, pot fi împiedicate proiectele de investiții care ar afecta negativ dropiile. Începând cu 2017, în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală s-a aplicat un nou pachet de măsuri de agro-mediu, care asigură plăți compensatorii pentru fermierii care își administrează terenurile aplicând metode agricole care să protejeze dropiile.

sursa:www.romfilatelia.ro