Există falsa percepţie că tinerii zilelor noastre nu mai sunt preocupaţi de spiritualitate, de religie, poate şi din cauza faptului că aleg să nu dezvăluie aceste lucruri , considerând că această trăire ţine mai mult de intimitatea sufletului lor.
Prin teatrul religios se deschid şi înţeleg lucruri la care altfel nu s-ar fi ajuns, îşi răspund la întrebările la care altfel nu ar fi găsit un răspuns pe măsura exigenţelor impuse chiar de ei.
Punerea în scenă a unui text religios, a unei opere deosebite, nu doar transformă ora de religie într-un moment deosebit de atractiv, dar şi antrenează un tip de descoperire aparte, le dezvăluie elevilor lucruri complexe care, poate altfel predate, nu ar fi fost pe deplin înţelese, asimilate.
Este o metodă tot mai des folosită în predarea religiei, pentru că vizează nu doar relaţia elevului cu Dumnezeu, ci şi pregătirea şi dezvoltarea copilului, profesorii fiind de acord cu faptul că astfel se experimenteaza în mod real şi se pun în practică lucrurile ştiute la nivel de simbol.
Tinerii de astăzi nu au nevoie de studii care să le arate, eventual în procente, că Dumnezeu există sau nu. Ei simt că Dumnezeu este Unul, este acolo, le oferă sprijin şi ajutor când sunt lipsiţi de speranţa, singura condiţie fiind aceea de a-şi lăsa inima să se deschidă în acea direcţie.
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu